batpas.eu

Se aplică pasaportul bateriei pentru o baterie casnică sau pentru stocare staționară?

Bateriile domestice sunt incluse ca baterie industrială peste 2 kWh

O baterie domestică sau un sistem de stocare staționar cad sub certificatul digital al bateriei atunci când capacitatea depășește 2 kWh. Regulamentul privind bateriile clasifică bateriile în categorii — baterii portabile, baterii pentru vehicule ușoare, baterii pentru vehicule (SLI), baterii EV și baterii industriale. O baterie domestică care stochează curent pentru utilizare într-o locuință sau în jurul acesteia, sau un sistem staționar mai mare la o întreprindere, este considerată în cadrul acestei clasificări ca baterie industrială. Odată ce capacitatea acestui sistem depășește 2 kWh, aceeași procedură se aplică acestei baterii ca și celorlalte baterii industriale: un certificat digital care conține date despre compoziție, origine, performanță și reparabilitate a bateriei.

Ce este și ce nu este inclus în această categorie

Obligația de certificat afectează sistemele staționare de stocare a energiei care sunt comercializate ca baterie independentă — acumulatorul dintr-o instalație de baterie domestică, un sistem de tampon la o clădire de afaceri, sau o unitate de stocare mai mare la o parcă de panouri solare. Articolul 12 al Regulamentului menționează explicit sistemele staționare de baterii pentru stocarea energiei ca grup propriu în cadrul regulamentelor, ceea ce confirmă că aceste sisteme nu sunt accidental incluse, ci sunt în mod deliberat în sfera de aplicare. Unde se află totuși granița: o mică baterie de rezervă sub 2 kWh, cum ar fi unele unități compacte de urgență, se situează sub pragul care se aplică pentru certificat. De asemenea, o baterie care este încorporată ca parte într-un alt aparat și nu este comercializată separat, este evaluată diferit decât un sistem de stocare vândut independen. Pentru aceste cazuri limită, compoziția produsului — baterie independentă sau componentă integrată — și capacitatea efectivă sunt cele care determină sub ce categorie cade ceva, nu numele sub care este vândut produsul.

Din 18 februarie 2027, la fel ca și celelalte categorii

Pentru bateriile domestice și stocarea stațională peste 2 kWh se aplică aceeași dată ca și pentru celelalte categorii pentru care se aplică obligația de certificat: 18 februarie 2027. Până la acea dată, nu există obligație de certificat, dar asta nu înseamnă că până atunci nu se întâmplă nimic. Regulamentul cunoaște, pe lângă obligația de certificat, și cerințe de siguranță pentru sistemele de baterii staționare, stabilite în articolul 12. Aceste cerințe de siguranță sunt separate de certificat și urmează propriul regim — deci nu se întâmplă ca un producător sau importator să nu aibă nimic de pregătit până în 2027 în ceea ce privește siguranța bateriei. Pentru obligația de certificat propriu-zisă: perioada de pregătire până la 18 februarie 2027 este perioada în care datele sunt colectate și sistemele sunt configurate, astfel încât la data intrării în vigoare, certificatul este de fapt disponibil pentru fiecare baterie care este comercializată din acel moment.

Cum să iei această măsură dacă ești furnizor de baterii domestice

Primul pas este să determini dacă produsul se încadrează în definiția de baterie industrială și dacă capacitatea depășește pragul de 2 kWh — asta determină dacă apare o obligație de certificat. După aceea, este important să știi cine din lanț este desemnat ca producător sau importator, căci acea parte este sursa datelor care intră în certificat: compoziția celulelor, originea materiilor prime, capacitate, durată de viață și informații despre reparare și reciclare. Apoi este practic să gândești cum acele date sunt înregistrate și puse la dispoziție printr-un cod QR pe bateria în sine, și cine păstrează acele date actualizate pe durata de viață a produsului — regulamentul cere un certificat care rămâne accesibil pe tot parcursul vieții bateriei, nu doar la vânzare. Pentru cei care vând atât baterii domestice cât și sisteme staționare mai mari, este util să determine separat pentru fiecare linie de produs dacă pragul de capacitate este atins, deoarece acesta poate varia de la model la model.

Unde este aceasta: articolele 1, 3 și 12

Clasificarea în categorii de baterii și domeniul de aplicare al Regulamentului rezultă din articolul 1 și definițiile din articolul 3 al Regulamentului (UE) 2023/1542 (regulamentul privind bateriile). În acesta se stabilește ce tipuri de baterii intră sub incidența reglementărilor și cum sunt delimitate categoriile, cum ar fi bateriile industriale. Articolul 12 al aceluiași Regulament se referă în mod specific la siguranța sistemelor de baterii staționare pentru stocarea energiei și confirmă astfel că aceste sisteme sunt tratate ca o grupă separată, recunoscută în cadrul Regulamentului.

Oricine dorește să verifice dacă un model specific de baterie pentru uz casnic intră sub incidența obligației privind pasaportul, este bine să compare capacitatea modelului cu definițiile din articolul 3 și, în caz de îndoială, să consulte textul oficial al Regulamentului prin linkul de sub acest articol.

Ce trebuie să faceți concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

O baterie de acasă sau un sistem de stocare staționar nu se încadrează automat în aceeași categorie ca o baterie EV sau o baterie LMT. Reglementarea privind bateriile funcționează cu categorii diferite, iar categoria care se aplică determină obligațiile aferente — inclusiv întrebarea dacă este necesar un pasaport digital pentru baterie. Pentru clasificarea precisă, este util să consultați care baterii se încadrează în reglementarea privind bateriile, deoarece o baterie de acasă poate fi clasificată diferit în funcție de structură și aplicație decât pare la prima vedere.

Stabilirea categoriei în care se încadrează bateria

Articolul 3 din Reglementarea (UE) 2023/1542 (reglementarea privind bateriile) oferă definițiile prin care se diferențiază categorii precum bateria portabilă, bateria LMT, bateria pentru vehicule electrice, bateria industrială și acumulatorul de pornire. O baterie de acasă construită din celule și destinată pentru stocare de energie staționar se încadrează de obicei în regimul bateriilor industriale. Pentru o întreprindere cu 10 la 100 de angajați care importă, asamblează sau comercializează asemenea sisteme, aceasta înseamnă: mai întâi să se stabilească în ce categorie se încadrează produsul conform articolului 3, și abia după aceea să se verifice ce obligații sunt aferente. Nu este o simplă formalitate — consecințele privind pasaportul, documentația și cerințele de siguranță diferă în funcție de categorie.

Verificarea dacă se aplică limita de 2 kWh

Pentru bateriile industriale se aplică o limită de putere. Bateriile peste 2 kWh se supun unui regim mai greu decât bateriile industriale mai mici. Pentru bateriile de acasă, această limită este adesea relevantă, deoarece multe sisteme de stocare staționar pentru locuințe depășesc această limită. Ce înseamnă exact această limită pentru obligațiile care urmează este detaliat pe pagina privind ce înseamnă limita de 2 kWh pentru bateriile industriale. Pentru o întreprindere care furnizează mai multe modele sau clase de putere, este practic să se testeze această limită pe fiecare linie de produse, în loc să se facă o singură presupunere pentru întreg sortimentul.

Respectarea cerințelor de siguranță pentru stocare staționar

Articolul 12 din Reglementarea (UE) 2023/1542 (reglementarea privind bateriile) stabilește cerințe de siguranță pentru sistemele de baterii staționare pentru stocare de energie. Acel articol nu doar că afectează întrebarea dacă va exista un pasaport, ci și modul în care produsul este fundamentat din punct de vedere tehnic și documentar. Pentru un importator sau asamblor de baterii de acasă, aceasta înseamnă că documentația de siguranță devine o parte fixă a asamblării produsului, alături de datele care eventual vor fi incluse într-un pasaport. Această cerință este independentă de întrebarea dacă sistemul specific este obligatoriu să fie acoperit de pasaport — cerința de siguranță din articolul 12 se aplică sistemelor de stocare staționar ca atare.

Determinarea dacă și când pasaportul devine obligatoriu

Pentru bateriile care se încadrează în regimul de pasaport, se aplică o dată de intrare în vigoare fixă. Ce dată se aplică pentru care categorie este explicat pe pagina privind când pasaportul pentru baterie devine obligatoriu. Pentru o întreprindere care pune baterii de acasă pe piață, este important să cupleze această dată la propria categorie de produs, în loc să plece de la data care a devenit cunoscută pentru o alta categorie — cum ar fi bateriile LMT. Confuzia în această privință apare adesea deoarece diferite categorii sunt amestecate în relatări.

Unde se greșește în practică

O primă situație care apare frecvent: o întreprindere presupune că o baterie de acasă se încadrează automat ca o "baterie portabilă" deoarece dispozitivul este relativ compact și este plasat într-o locuință. Cu toate acestea, definițiile din articolul 3 nu privesc formatul sau locația, ci structura și aplicația — și aceasta duce la stocarea staționar deseori la o clasificare diferită de cea așteptată.

O a doua situație: un importator de baterii pentru uz casnic presupune că limita de 2 kWh este relevantă doar pentru aplicații industriale în scop comercial, cum ar fi construcția de mașini, și nu pentru produsele destinate consumatorilor. Această presupunere nu este neapărat corectă — limita este legată de capacitatea bateriei, nu de mediul în care aceasta este utilizată.

O a treia situație: o întreprindere se concentrează în întregime pe pasport și datele asociate, dar nu acordă atenție cerințelor de siguranță din articolul 12. Pentru sistemele de stocare staționare, aceste cerințe sunt independente de obligația de pasaport și se aplică indiferent de aceasta.

O a patra situație: un asamblator de sisteme de baterii pentru uz casnic integrează celule de diferiți furnizori într-un singur sistem, fără a fi stabilit în prealabil cine furnizează care date. Dacă mai târziu se dovedește că sistemul este supus obligației de pasaport, informațiile de bază pentru a compune pasaportul nu sunt disponibile și trebuie recuperate de la furnizorul de celule.

O a cincea situație: o întreprindere confundă regulile pentru bateriile pentru uz casnic cu cele pentru bateria unui biciclu electric sau scooter, deoarece ambele sunt utilizate „în casă". Aceste categorii nu sunt comparabile — pentru vehiculele ușoare se aplică alte definiții, care sunt explicate pe pagina despre ce este o baterie pentru vehicule ușoare (baterie LMT).

Ce puteți documenta

  • O justificare scrisă a categoriei de produs sub care se încadrează bateria pentru uz casnic, cu referire la definițiile din articolul 3 al Regulamentului (UE) 2023/1542 (regulamentul privind bateriile).
  • Capacitatea (în kWh) a fiecărui model sau a fiecărei linii de produse, astfel încât pentru fiecare model să fie clar dacă limita de 2 kWh se aplică.
  • Documentația privind cerințele de siguranță din articolul 12, păstrată separat de datele pasaportului, astfel încât ambele dosare să fie controlabile independent una de cealaltă.
  • Acorduri cu furnizorii de celule și furnizorii de componente privind care date tehnice sunt furnizate și în ce moment al procesului de asamblare.
  • O prezentare generală a datei de intrare în vigoare relevante pentru propria categorie de produs, astfel încât planificarea internă să nu se bazeze pe o dată care se aplică unei alte categorii.
  • Un cadru intern în care este stabilit cine din cadrul întreprinderii este responsabil pentru actualizarea modificărilor în clasificare, în cazul în care o linie de produse se schimbă din punct de vedere al capacității sau al structurii.

Aceasta nu este sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea la care se referă platforma aceasta. Nu cunoaștem situația dvs. Dacă aveți îndoieli cu privire la cazul dvs., consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de om pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Anunțați-ne — corecțiile primesc prioritate.