Cine poate vedea ce date din pasaportul bateriei?

Ce trebuie să faceți concret

Pasaportul bateriei nu este un document cu un singur nivel de acces. Unele date sunt accesibile pentru oricine care scanează codul QR, iar altele doar pentru un grup limitat de părți cu un interes justificat. Această structurare pe niveluri stă la baza articolului 77 din Regulamentul (UE) 2023/1542 (regulamentul privind bateriile) și este elaborată din punct de vedere tehnic în articolul 78. Pentru o întreprindere care face să se întocmească pasaportul, această distincție este relevantă: ea determină și care date sunt și care nu sunt vizibile liber pentru concurenți, clienți și supraveghere.

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Distincție între accesul public și accesul limitat

Pasaportul conține date accesibile publicului larg — cum ar fi informații generale despre produs și informații de siguranță — și date vizibile doar pentru părți specific desemnate, cum ar fi operatori economici, organisme notificate sau autorități responsabile cu supravegherea pieței. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă că atunci când se transmit date platformei, trebuie să fie clar dinainte în care categorie se încadrează fiecare dată. Aceasta nu este întotdeauna o alegere tehnică; aceasta atinge și întrebarea ce informații o întreprindere preferă să nu fie partajate pe scară largă.

Asigurarea că informațiile sensibile nu devin neintenționat publice

Nu totul ceea ce se află în pasaport este destinat tuturor. Unele date, cum ar fi compoziția exactă sau detalii despre furnizori, pot fi sensibile din punct de vedere comercial. O întreprindere care face să se întocmească pasaportul ar face bine să determine dinainte care date se încadrează sub noțiunea de confidențiale și care trebuie să fie accesibile publicului. Mai multe despre această distincție sunt descrise pe pagina despre dacă datele sensibile din punct de vedere comercial trebuie să devină publice.

Adaptarea accesului în funcție de rolul utilizatorului

Cine consultă pasaportul, vede o imagine diferită în funcție de rol: un consumator care scanează codul QR vede altceva decât un reciclator care prelucrează bateria la sfârșitul duratei de viață, sau un autoritate de supraveghere care verifică dacă obligațiile au fost respectate. Pentru o întreprindere, aceasta înseamnă că datele care sunt transmise trebuie să fie structurate în așa fel încât sistemul să poată realiza și acea prezentare legată de rol. Aceasta atinge, de exemplu, datele privind colectarea și reciclarea, care sunt mai ales relevante pentru părți care prelucrează bateria la sfârșitul duratei de viață, și mai puțin pentru utilizatorul final mediu.

Asigurarea actualității datelor, indiferent cine consulta

Indiferent cine are acces, informațiile care sunt vizibile trebuie să fie la zi. O autoritate de supraveghere care are acces la date care nu mai corespund stării reale a bateriei, obține puțin din aceasta. Cât de des trebuie să fie actualizate datele și cine este responsabil pentru aceasta, este explicat pe pagina despre cât de curente trebuie să fie datele din pașaportul bateriei.

Unde se greșește în practică

Un importator de acumulatori pentru biciclete electrice transmite toate datele într-un singur fișier, fără a face distincție între ceea ce trebuie să fie public și ceea ce trebuie să fie accesibil limitat. Platforma nu poate determina automat care câmpuri trebuie să fie în spatele unei prag de acces, cu riscul ca informațiile sensibile să devină în mod implicit vizibile pe scară largă.

Un fabricant de baterii industriale presupune că pasaportul este consultat doar de propriul client, și transmite prin urmare nici o instrucție separată cu privire la cine din cadrul lanțului (reciclator, autoritate de supraveghere, proprietar următor) are nevoie de ce date. La vânzarea bateriei unei terțe părți apare atunci neclaritate cu privire la cine poate consulta ce informații.

Un constructor de mașini presupune că compoziția exactă a materialelor rămâne automat confidențială, fără a marca aceasta în mod explicit la transmitere. Deoarece această distincție nu a fost consemnată, informația ajunge în partea pasaportului care este vizibilă pentru toți.

Un distribuitor de baterii schimbă furnizorul de software pentru propria administrație de produs și furnizează noul set de date fără a re-specifica acordurile anterioare privind nivelurile de acces. Rezultatul este că datele care anterior erau cu acces limitat sunt tratate ca fiind publice la noua furnizare.

Un importator de trotinete presupune că furnizarea de date platformei înseamnă automat că și autoritățile de supraveghere au acces la acestea, fără a verifica dacă aceasta este într-adevăr configurată — cu rezultatul confuziei în momentul în care are loc o inspecție.

Ce puteți documenta

• O prezentare generală a datelor din pasaport care cad sub "acces public" și care sub "acces restrâns", pe categorie de produs.
• Un acord intern privind cine din cadrul companiei este responsabil pentru marcarea datelor confidențiale la furnizarea către platformă.
• Documentația privind fundamentarea motivului pentru care anumite date sunt marcate ca fiind sensibile din punct de vedere comercial, astfel încât aceasta să poată fi explicată în cazul unei întrebări din partea unei autorități de supraveghere — a se vedea, de asemenea, șabloanele de pe pagina despre protejarea datelor sensibile din punct de vedere comercial.
• O procedură stabilă pentru actualizarea datelor, inclusiv cine este responsabil pentru aceasta și în ce moment se întâmplă.
• O prezentare generală a categoriilor de date care trebuie să figureze în pasaport, astfel încât la determinarea nivelurilor de acces să nu se omită nicio categorie — baza pentru aceasta se găsește pe pagina despre ce date trebuie să figureze în pasaportul bateriei.
• Un acord cu propriul furnizor IT sau de date privind modul în care accesul bazat pe roluri este asigurat din punct de vedere tehnic atunci când datele sunt furnizate platformei.