Ce substanțe periculoase trebuie să raportez în pasaportul bateriei?

Substanțele din anexa I aparțin pașaportului

Substanțele periculoase care trebuie raportate în pașaportul bateriei sunt substanțele pentru care se aplică o restricție în conformitate cu articolul 6 și anexa I ale Regulamentului (UE) 2023/1542 (regulamentul privind bateriile) — în măsura în care acele substanțe sunt într-adevăr prezente în baterie. Anexa I conține lista substanțelor pentru care regulamentul privind bateriile stabilește limite de utilizare în baterii, cum ar fi cadmiul și mercurul. Dacă o baterie conține una dintre aceste substanțe, informația respectivă trebuie să fie inclusă în setul de date care este pus la dispoziție prin pașaport. Nu se tratează, prin urmare, de o enumerare liberă a tuturor compuși chimici care se află într-o baterie, ci de substanțele pe care legiuitorul le-a desemnat în mod specific ca punct de atenție.

Nu fiecare substanță, dar fiecare baterie în domeniu de aplicare

Această obligație de raportare se aplică categoriilor de baterii pentru care pașaportul digital al produsului devine obligatoriu: bateriile EV, bateriile pentru mijloacele de transport ușor (biciclete electrice, scootere) și bateriile industriale cu capacitate mai mare de 2 kWh. Pentru aceste baterii, substanțele din anexa I sunt raportate de îndată ce sunt prezente — nu pentru că ar fi în mod obligatoriu interzise, ci pentru că regulamentul dorește transparență cu privire la locurile în care aceste substanțe mai apar. Ceea ce nu se încadrează aici: o analiză completă a materialelor bateriei sau o enumerare a tuturor compușilor chimici. Nici substanțele care nu sunt în anexa I, dar care sunt relevante din alte motive pentru reciclare sau siguranță, nu se încadrează în această obligație specifică de raportare a substanțelor periculoase — ele se încadrează în alte secțiuni ale setului de date din anexa XIII. Este, prin urmare, o listă delimitată, nu o declarație chimică generală.

Din 18 februarie 2027, cu pașaportul în sine

Pașaportul digital al produsului — și, prin urmare, și raportarea acestor substanțe în acel pașaport — devine obligatoriu din 18 februarie 2027. Până la acea dată, nu există nici o obligație de a pune la dispoziție aceste date prin intermediul unui pașaport. Aceasta nu înseamnă automat că restricțiile de substanțe din articolul 6 și anexa I în sine intră, de asemenea, în vigoare numai din acea dată: restricțiile privind punerea pe piață a bateriilor cu anumite substanțe pot avea propriul lor moment de aplicare, independent de obligația pașaportului. Pentru obligația de raportare în pașaport în mod specific: aceasta intră în vigoare imediat ce pașaportul devine obligatoriu, adică din 18 februarie 2027. Pentru datele precise de aplicare ale restricțiilor de substanțe în sine, textul oficial al regulamentului este sursa indicată.

Modul în care abordezi aceasta în practică

Pentru oricine importă acum o baterie sau o asamblează și va avea nevoie de un pașaport mai târziu, primul pas este solicitarea datelor de compoziție de la producătorul celulelor sau al bateriei. Fără acele date, nu se poate stabili dacă și în ce cantitate o substanță din anexa I este prezentă. Al doilea pas este plasarea acelor date alături de lista din anexa I pentru a determina care substanțe sunt relevante pentru bateria specifică — aceasta diferă în funcție de chimia celulei și de aplicație. Al treilea pas este înregistrarea acestor informații ca parte a dosarului care este depus pentru asamblarea pașaportului, împreună cu celelalte date obligatorii din anexa XIII, cum ar fi originea, capacitatea și datele de reciclare. Din punct de vedere practic, este prudent să nu colectezi aceste date abia înainte de 2027: furnizorii din afara UE nu răspund întotdeauna rapid la o solicitare de informații despre substanțe, iar fără acele date, un pașaport nu poate fi asamblat complet.

Fundamentul: articolul 6, anexa I și anexa XIII

Această obligație de raportare rezultă din combinația a două componente ale Reglementării privind bateriile. Articolul 6 și Anexa I stabilesc care sunt substanțele supuse restricțiilor pentru utilizare în baterii. Anexa XIII precizează care date trebuie incluse în pașaportul bateriei, iar în aceasta prezența substanțelor din Anexa I este unul dintre punctele de date obligatorii. Pentru lista completă de substanțe, valorile limită exacte și eventualele excepții pe tip de baterie, textele oficiale ale Reglementării (UE) 2023/1542 sunt locul de consultat — acestea conțin formulările precise care sunt determinante aici.

Cine lucrează deja cu baterii care vor avea nevoie de un pașaport în viitor, ar fi bine să solicite un inventar al substanțelor de la producător sau furnizorul de celule, și să compare acel inventar cu Anexa I a reglementării pentru a vedea care substanțe trebuie raportate. Acele informații pot deveni deja parte a dosarului care va fi necesar mai târziu pentru a întocmi pașaportul.

Pe ce se bazează aceasta

Verorderea în sine se găsește pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.

Ce trebuie să faceți concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Documentarea care substanțe periculoase sunt prezente în baterie

Pasaportul bateriei conține date despre substanțele care se încadrează în restricțiile articolului 6 și anexei I din Regulamentul (UE) 2023/1542. Nu este vorba de o analiză chimică completă a bateriei, ci de substanțele pentru care regulamentul stabilește o valoare limită sau o prohibiție — mercurul, cadmiul și plumbul sunt cele mai cunoscute exemple, cu observația că anexa I specifică mai precis pentru ce tip de baterie și ce aplicație se aplică o valoare limită. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, în practică, aceasta înseamnă că trebuie întocmit un inventar al substanțelor reglementate prezente în tipul de baterie livrat, cu concentrația corespunzătoare sau o declarație că substanța nu este prezentă peste prag. Aceste date provin de obicei de la fabricantul celulei sau de la furnizorul din lanțul de aprovizionare; oricine importă sau asamblează depinde de informațiile care sunt transmise.

Conectarea identificabilă a informațiilor la modelul de baterie

Anexa XIII a regulamentului descrie ce date trebuie să figureze în pasaport, și informațiile despre substanțele periculoase trebuie să fie retraductibile la modelul specific de baterie sau la seria specifică. Aceasta înseamnă că o declarație generală a fabricantului ("bateriile noastre nu conțin cadmiu") nu este suficientă în sine dacă declarația nu este conectată la modelul care este de fapt descris în pasaport. Pentru un assortiment cu mai multe tipuri de baterii — ceea ce pentru importatorii de biciclete electrice și scutere este mai degrabă regula decât excepția — situația se poate complica repede dacă documentația diferă de la un furnizor la altul în formă și nivel de detaliu.

Distincția între informații privind substanțele și compoziția materialelor

Datele despre substanțele periculoase sunt separate de întrebarea mai largă privind ce materiale conține bateria. Acesta din urmă este o obligație separată cu propriul nivel de detaliu; oricine se întreabă ce date exacte despre materialele dintr-o baterie trebuie să furnizez observă că sfera acolo este mai largă decât doar substanțele reglementate. Pentru pasaport, este practic să documentezi aceste două categorii separat, chiar dacă provin adesea din aceeași sursă tehnică la fabricant.

Actualizare atunci când compoziția se modifică

Un furnizor de celule care modifică compoziția — de exemplu, o altă aliaj sau un design de celulă adaptat — poate modifica, de asemenea, prezența sau concentrația de substanțe reglementate. Aceasta se conectează la întrebarea cât de des trebuie să actualizez datele din pasaportul bateriei; pentru informații privind substanțele, în practică, o modificare la sursă trebuie să se reflecte cât mai repede în pasaport, deoarece aceste date rămân în conformitate cu restricțiile în sine și nu doar la furnizarea de informații.

Unde se greșește în practică

Un importator de acumulatori pentru biciclete electrice primește de la fabricantul de celule din Asia un certificat de conformitate general care declară că "sunt respectate toate restricțiile UE", fără a menționa concentrații sau nume de substanțe. Acel document nu poate fi tradus în câmpurile specifice pe care le cere anexa XIII, și importatorul se află apoi cu un pasaport care, pe acest punct, rămâne de fapt gol.

La o schimbare de sortiment, se achiziționează o nouă celulă de acumulator de la un alt furnizor, dar șablonul pasaportului existent al modelului anterior este reutilizat fără a verifica din nou datele privind substanțele. Cele două tipuri de celule diferă în compoziție, dar aceasta nu este observată pentru că nimeni nu face comparația.

O întreprindere comercială primește de la fabricant fișe de date de siguranță (SDS) separate și presupune că acestea sunt suficiente ca bază pentru pasaport. Un SDS este întocmit pentru un alt scop — siguranța chimică în manipulare — și nu acoperă automat obligația specifică de raportare a articolului 6 și anexei I; ceea ce apare într-un SDS despre proprietăți periculoase se suprapune, dar nu acoperă aceeași întrebare ca ce informații de securitate trebuie să figureze în pasaportul bateriei.

La un producător de mașini care asamblează pachete de baterii industriale cu o putere mai mare de 2 kWh din module achiziţionate, informaţiile privind substanţele din fiecare modul sunt înregistrate separat, dar nimeni nu verifică dacă pachetul asamblat în ansamblu se conformează în continuare cu ceea ce se declară pentru produsul final. Suma componentelor corecte nu furnizează automat un pașaport corect la nivelul pachetului.

Un furnizor trimite o actualizare a datelor privind substanţele prin e-mail către un angajat individual, care pleacă în concediu înainte ca modificarea să fie implementată în pașaport. Fără un punct de recepţie stabil pentru acest tip de documentaţie, există un risc real ca o modificare a substanţei să nu ajungă la timp la datele publicate.

Ce puteți documenta

O trecere în revistă a documentaţiei per model de baterie cu sursa informaţiilor privind substanţele: numele furnizorului, data documentului, și care substanţe cu ce concentraţie au fost declarate.
O întrebare de șablon fix adresată fiecărui furnizor nou la începutul colaborării: o cerere explicită privind concentraţiile substanţelor menționate în anexa I, nu doar o declaraţie generală de conformitate.
O listă de control internă care, la fiecare modificare a sortimentului sau schimbare de furnizor, impune ca datele privind substanţele să fie solicitate din nou și comparate cu modelul anterior, în loc să se copieze pașaportul existent.
Un punct de recepţie desemnat (funcţie, nu persoană) pentru actualizările furnizorilor privind modificările de compoziţie, astfel încât o modificare să nu rămână suspendată la un singur angajat.
O legătură stabilită între datele privind substanţele și modelul de baterie specific sau lotul, astfel încât la o inspecţie să fie clar ce document corespunde ce produs — aceasta se aliniază la întrebarea mai largă ce date trebuie să figureze în pașaportul bateriei.
Pentru pachete asamblate: o trecere în revistă la nivelul pachetului care adună sau rezumă datele privind substanţele din modulele individuale, astfel încât consistenţa dintre component și produsul final să fie verificabilă.

Aceasta nu este sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea la care se referă platforma aceasta. Nu cunoaștem situația dvs. Dacă aveți îndoieli cu privire la cazul dvs., consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de om pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Anunțați-ne — corecțiile primesc prioritate.