Ce presupune obligația de diligență pentru baterii?
Datorita diligență se referă la materii prime, nu la pașaport
Datorita diligență înseamnă că un operator economic care pune baterii pe piață verifică de unde provin materiile prime din acele baterii și ce riscuri sociale și de mediu sunt asociate cu acea proveniență — gândind la drepturi umane, muncă copiilor, condiții de lucru și daune de mediu la extracție și prelucrare. Pe baza acestei inventarieri, operatorul economic implementează o politică pentru a limita acele riscuri, o documentează și raportează asupra acesteia. Se referă mai ales la patru materii prime care se regăsesc frecvent în acumulatori: cobalt, grafit natural, litiu și nichel, și compușii chimici care se fac din acestea. Aceasta este separată de pașaportul digital al produsului: pașaportul arată date despre o baterie specifică, datorita diligență se referă la politica de aprovizionare a companiei în ansamblu, la întregul lanț de la materie primă la baterie.
Pentru cine se aplică și unde se află limita
Obligația se adresează operatorilor economici care pun baterii pe piața UE — în practică adesea producători și importatori, inclusiv cei care importă baterii sau produse cu baterii dintr-o țară în afara UE. Verordarea face o excepție pentru operatorii economici mai mici: cei care rămân sub o anumită dimensiune cad sub incidența acestei obligații specifice. Unde se situează exact acea limită este precizat în verordare în sine; pentru a nu repeta un cifr incorect, aceasta nu se repetă aici — cei care doresc să știe dacă este relevant pentru propria întreprindere, o caută în textul oficial. Obligația nu se aplică celor care doar revând baterii fără a le pune singuri pe piață, și este separată de celelalte obligații din aceeași verordare, cum ar fi conținutul de reciclare, amprenta de carbon sau pașaportul digital — fiecare dintre acestea are propria sferă de aplicare.
Cuando comienza esto nu este stabilit aici
Datorita diligență provine dintr-o altă parte a aceleiași verordări privind bateriile decât pașaportul digital al produsului, și prin urmare nu are automat aceeași dată de intrare în vigoare ca 18 februarie 2027 care se aplică pașaportului. Care dată exactă corespunde articolelor 47 până la 53 este stabilit în verordare în sine; acea dată nu este menționată aici, pentru a nu repeta un cifr incorect. Ceea ce este sigur: obligația face parte din Verordarea (UE) 2023/1542, iar sfera de aplicare, excepțiile și modul de implementare sunt stabilite pe articol. Pentru data exactă de intrare în vigoare, textul oficial al verordării este locul potrivit de consultat — nu o estimare aici.
Cum se abordează aceasta în practică
Primul pas este verificarea dacă o întreprindere se încadrează în definiția operatorului economic — de obicei se aplică celor care pun singuri baterii sau produse cu baterii pe piață, nu celor care le revând exclusiv — și dacă dimensiunea întreprinderii depășește pragul precizat în verordare. Urmează apoi o inventariere a materiilor prime utilizate: care baterii conțin cobalt, grafit natural, litiu sau nichel, și prin care furnizori interni apar acestea. Pe baza acesteia, se stabilește un sistem de gestionare a riscurilor care identifică unde în lanț pot exista riscuri sociale sau de mediu. Urmează apoi politica în sine: documentarea măsurilor care se vor lua pentru a limita riscurile, și aplicarea acestei politici și către furnizori. Un pas următor este verificarea de către o terță parte independentă, care controlează dacă politica este de fapt respectată. În final, face parte din aceasta o formă de raportare sau dezvăluire, astfel încât abordarea să fie demonstrabilă — atât pentru autorități de supraveghere, cât și pentru clienți care trebuie singuri să raporteze asupra propriului lanț de aprovizionare. Pentru cei care activează în domeniul bicicletelor electrice, scooterelor sau bateriilor industriale, întrebarea practică se pune adesea mai întâi la propriul furnizor: are acesta deja o politică de datorita diligență, și se poate o cere și documenta?
Unde se găsește aceasta: articolele 47 până la 53
Această obligație rezultă din partea Regulamentului (UE) 2023/1542 care descrie "politica de diligență cuvenită", stabilită în articolele 47 până la 53. Împreună, aceste articole reglementează domeniul de aplicare al obligației, excepțiile pentru participanții mai mici pe piață, cerințele pentru sistemul de management al riscurilor, verificarea de către terți și obligația de raportare.
Cine dorește să afle dacă aceasta este relevantă pentru propria întreprindere, începe prin a consulta articolele 47 și 48 din textul oficial al regulamentului și, în plus, mapează ce materii prime se află în bateriile utilizate și prin care furnizori acestea intră — aceasta este baza pe care se construiește restul politicii.
Pe ce se bazează aceasta
Verorderea în sine se găsește pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.
Ce trebuie să faceți concret
Ce se așteaptă de la dumneavoastră
Datorita diligentă prevăzută în articolele 47 până la 53 din Regulamentul (UE) 2023/1542 (regulamentul privind bateriile) se referă la originea materiilor prime: cobalt, litiu, nichel și grafit, și riscurile legate de drepturile omului și mediu care sunt inerente extracției și prelucrării acestora. Oricine pune baterii pe piață este considerat a avea o politică care identifică, limitează și supraveghează aceste riscuri în lanț. Această politică constă din mai multe componente care sunt tratate separat mai jos.
Elaborarea și stabilirea unei politici de diligență cuvenită
Se așteaptă o politică descrisă: cum este cartografiatul lanțul, cine este responsabil intern, și cum se acționează dacă se găsește ceva. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă de obicei nicio departament de conformitate separat, dar bine un document în care se precizează cine se ocupă de aceasta, cu ce surse se lucrează și ce se întâmplă atunci când apare un semnal. Fără acel document, nu există nicio politică pe care să ne bazăm în momentul în care se pune întrebarea cum au fost evaluate riscurile.
Cartografierea riscurilor în lanțul de aprovizionare cu materii prime
Această componentă cere să se afle de unde provin materiile prime dintr-o baterie și ce se știe despre acestea în ceea ce privește zonele de risc. Pentru un importator care cumpără baterii gata făcute de la o fabrică, prima întrebare este adesea la furnizor: ce date trebuie să cer furnizorului meu de baterii este atunci un punct de plecare logic, deoarece originea cobaltului, litiului și grafitului nu este extrasă sau prelucrată de către sine, ci este transmisă în lanț. Pentru produsele compuse, unde celulele provin de la o altă parte decât restul pachetului, aceasta devine din nou mai complicată — a se vedea ce date trebuie să solicit furnizorului meu de celule pentru document.
Limitarea riscurilor și răspunsul la acestea
Dacă se găsește un risc — de exemplu, o materie primă dintr-o zonă în care sunt cunoscute probleme legate de drepturile omului sau mediu — se așteaptă să se răspundă la aceasta: să se chestioneze furnizorul, să se ajusteze achiziția, sau să se impună condiții suplimentare. Pentru întreprinderile mai mici, aceasta înseamnă adesea că primul pas este făcut în conversația cu furnizorul, nu prin investigarea personală a minelor sau a topitoriilor. Mai multe informații despre materiile prime care sunt specificate în mod specific se găsesc la ce trebuie să știu despre cobalt, litiu și grafit din zone de risc.
Verificarea de către terți
Regulamentul prevede controlul de către o parte independentă asupra politicii de diligență cuvenită aplicate. Aceasta nu este o verificare internă, ci o evaluare externă dacă politica există și este aplicată așa cum este descrisă. Pentru o întreprindere de dimensiuni medii, aceasta înseamnă că documentația proprie trebuie să fie în ordine înainte de a avea loc o astfel de verificare — răspunsurile improvizate nu vor rezista atunci.
Raportarea privind politica aplicată
Se așteaptă ca rapoartele privind politica de diligență cuvenită să fie prezentate, astfel încât să fie clar în afară cum au fost făcuți pașii. Aceasta se aliniază cu administrația care este oricum construită pentru pașaportul însuși, și este pentru o întreprindere de această mărime adesea o chestiune de reorganizare a datelor existente, nu de stabilire a ceva complet nou.
Unde se greșește în practică
Un număr de situații apar în mod regulat la întreprinderile care se confruntă cu această obligație.
Se ține seama de o declarație de la fabrica din Extremul Orient că "toate materiile prime au fost achiziționate în conformitate cu regulile", fără ca acea declarație să se bazeze pe ceva. La întrebare, se dovedește că fabrica însăși nu știe nici de unde provin celulele. Oricine lucrează cu o fabrică în străinătate găsește puncte de contact la cum obțin datele corecte ale documentului de la un producător din China.
O a doua situație: politica de diligență cuvenită este pe hârtie, dar nu a fost niciodată aplicată propriului lanț. Documentul a fost copiat dintr-un șablon sau un exemplu din industrie, dar nu conține informații concrete despre propriii furnizori sau materii prime. Într-o verificare, aceasta se observă imediat.
O a treia situație apare atunci când aceeași baterie este procurată prin canale diferite — o dată direct de la producător, alta oară prin intermediarul unui distribuitor — fără a verifica dacă informațiile privind originea corespund între aceste două situații. Consultați în legătură cu aceasta ce fac dacă aceeași baterie provine de la furnizori diferiți.
O a patra: informațiile furnizate de furnizor sunt preluate fără verificări suplimentare, chiar dacă sunt incomplete sau învechite. Cum trebuie verificate aceste informații este explicat la cum verific dacă datele furnizorului meu sunt corecte.
O a cincea situație: nu se ia nicio măsură atunci când un furnizor pur și simplu nu răspunde la întrebări cu privire la originea materiilor prime. Acel lipsa de răspuns nu este atunci documentată și nici urmărită, deși tocmai aceasta este un semnal care cere un răspuns — consultați furnizorul meu nu furnizează datele — ce pot face.
Ce puteți documenta
- O descriere a politicii de diligență: cine este responsabil, ce surse sunt utilizate și cum se acționează atunci când se identifică un risc.
- Corespondență cu furnizorii cu privire la originea cobaltului, litiului, nichelului și grafitului, inclusiv data și întrebarea care a fost pusă.
- O privire de ansamblu asupra informațiilor furnizate de fiecare furnizor și dacă aceste informații au fost verificate din punct de vedere al acurateții și completitudinii.
- Înțelegeri privind furnizarea de date privind originea, incluse în contractul de achiziție — consultați cum stabilesc furnizarea de date de pasaport în contractul meu de achiziție.
- Formatul în care datele de la furnizori sunt primite și procesate, astfel încât să se alinieze cu ceea ce este necesar pentru pasaport — consultați în ce format trebuie să furnizez datele bateriei pentru document.
- Un jurnal al semnalelor privind riscurile în lanțul de aprovizionare cu materii prime și urmărirea acestora.
- Rapoarte sau documente de la verificări externe anterioare, dacă acestea au fost efectuate.
Aceasta nu este sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea la care se referă platforma aceasta. Nu cunoaștem situația dvs. Dacă aveți îndoieli cu privire la cazul dvs., consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.
Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de om pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Anunțați-ne — corecțiile primesc prioritate.